Shveshtari. Pe urmele regelui dac Dromihete

O prada pretioasa

Desi misterul marelui lider ingropat in impresionantul mormant, nu este inca pe deplin elucidat, unele surse par sa confirme faptul ca este vorba despre Dromihete, conducatorul de la anul 300 i.Hr. al unor triburi getice care isi aveau centrul in cetatea Helis. Relatarile istoricilor povestesc despre remarcabila diplomatie a acestui lider militar, datorita caruia multe dintre cetatile ocupate de macedoneni le-au revenit proprietarilor de drept. Dupa moartea marelui conducator macedonean, Alexandru cel Mare, a venit randul lui Lisimah sa preia fraiele imensului imperiu. Alexandru cel Mare nu i-a lasat acestuia doar responsabilitatea conducerii unui imperiu, ci si datoria de a-i continua misiunea de expansiune. Printre tintele macedonenilor se numarau si triburile getice aflate la vremea respectiva sub conducerea lui Dromihete.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Desi inferiori din punct de vedere numeric, getii foloseau un truc pe care urmau sa il aplice si predecesorii lor de pe aceleasi meleaguri: pustiirea terenurilor pe care inamicii avansau, pentru a grabi epuizarea trupelor inainte de confruntare. Intr-unul dintre aceste episoade, insusi fiul lui Lisimah, Agatocles, avea sa fie luat prizonier. Desi acesta reprezenta o prada importanta de razboi, Dromihete, apeland ingenios la simtul sau diplomatic, l-a eliberat si l-a incarcat cu daruri, sperand ca gestul sau sa inmoaie inima tatalui. Insa, departe de a intelege semnificatia acestui act, Lisimah organizeaza o noua expeditie, in fruntea careia porneste el insusi. Getii se retrag din nou, pustiind totul in calea macedonenilor. Pentru a se asigura ca nu va avea loc o lupta corp la corp, care i-ar fi dezavantajat, getii se folosesc de un alt tertip. Ei trimit un fals dezertor in tabara inamica, care, dupa ce castiga increderea macedonenilor, se ofera sa le dezvaluie ascunzatoarea getilor. Convinsi de bunele intentii ale soldatului, macedonenii il urmeaza pe carari intortocheate, pana cand isi dau seama ca s-au ratacit complet. Pana sa se dezmeticeasca, getii ii inconjurasera deja. Prada de razboi s-a dovedit a fi foarte bogata, cu atat mai mult cu cat, pe langa bogatiile si rezervele pe care armata le transporta cu ea, getii il aveau in mana pe marele Lisimah.

Lectia de diplomatie

Pentru ca in judecata geta, cuvantul celor care isi puneau viata in pericol aparand teritoriul, atarna cel putin la fel de greu ca cel al conducatorului, Dromihete a incercat sa le explice oamenilor de ce nu este intelept sa il lichideze pe conducatorul inamicilor. Daca l-ar fi omorat pe Lisimah, in locul lui ar fi venit un altul, care ar fi continuat campaniile de cucerire. In schimb, daca ii vor cruta viata, vor obtine promisiunea acestuia de pace. Getii au apreciat gandirea conducatorului lor, iar Lisimah a fost invitat la ospat, unde i-au fost servite cele mai alese mancaruri din farfuriile sale de aur, in vreme ce getii au mancat aceasi hrana saracacioasa din vase simple si si-au baut vinul din obisnuitele cornuri de vita. Dupa ce praznicul a luat sfarsit, Dromihete l-a intrebat pe Lisimah care dintre cele doua mese a fost mai imbelsugata. Lisimah a dat raspunsul logic in aceasta situatie: cea a macedonenilor. Abilul Dromihete l-a intrebat din nou pe Lisimah: “In acest caz, de ce vor macedonenii sa cucereasca pamanturile unor oameni care traiesc in cea mai demna simplitate?” Lisimah a tacut, iar a doua zi a parasit pamantul getilor insotit de trupele sale si cu o importanta lectie de demnitate si omenie invatata. Prin acest amestec de abilitate, diplomatie si simt politic, Dromihete a reusit sa smulga de la cel mai temut si puternic inamic o pace favorabila, care a fost consolidata la scurt timp prin casatoria dintre Dromihete si fiica lui Lisimah.

Misteriosul conducator, soata si calul

Marimea sa impresionanta o plaseaza pe primul loc in randul celor 26 de movile, care se intind de-a lungul a doi kilometri in partea de vest a satului – 7,5 metri in lungime, o latime a fatadei de 6,5 metri si o inaltime interioara de 4,45 metri. Decoratiunile interioare respecta stilul curentului elenistic din acea perioada, insa motivele religioase reprezentate sunt de origine tracica. “Mormantul regal”, asa cum este cunoscut, dateaza din secolul III i.Hr. si este compus dintr-o antecamera si doua camere mortuare construite pentru conducator si sotia sa. Intrarea este pozitionata asimetric fata de cupola si este decorata cu fresce de forma rectangulara. Ornamentele camerei mortuare – cea mai mare dintre cele trei –, sunt extrem de bogate. Patru coloane dorice si una in stil corintian sustin o friza (parte componenta a antablamentului, cuprinsa intre arhitrava si cornisa, de obicei impodobita cu picturi, basoreliefuri, caneluri), aflata deasupra intrarii. Intre acestea sunt cuprinse reliefurile a zece cariatide, reprezentante cu mainile ridicate deasupra capetelor, incremenite intr-un etern gest de venerare. Bratele unor cariatide sunt sculptate mai brutal, in vreme ce culoarea lor este data doar de linii trasate cu creta neagra, detalii ce sugereaza ca cel pentru care se construia acest mic palat subteran a murit brusc.

Decoratiunile interioare, singurele de acest tip identificate pana in prezent pe fostul teritoriu trac, modul in care sunt asezate si simbolistica lor, ne ofera detalii despre rangul celui ingropat aici. Doua paturi din piatra, oase umane si daruri de inmormantare au fost identificate in camera principala. Langa paturi se afla o fatada de templu in miniatura, care reprezinta sanctificarea liderului decedat. Acesta este personificat calare, prezentandu-se in fata zeitei care ii inmaneaza o cununa de aur, urmata de o femeie care aduce daruri. O usa din piatra masiva ascunde mormantul principal de ochii muritorilor. Puternicul conducator inmormant aici nu a plecat insa singur pe lumea cealalta. Alaturi de mormantul acestuia se afla cel al sotiei, mai putin impunator. Partenera de viata a fost sacrificata pentru a-si insoti sotul in lunga calatorie, in vreme ce ramasitele calului preferat au fost gasite in camera laterala.

Cele cinci necropole

Alte doua morminte, cunoscute simplu, sub numele de mormantul 12 si 13, au fost descoperite ulterior in apropierea movilei Ginina. Desi in zona se afla mai multe astfel de movile, numai trei sunt deschise vizitatorilor. Deoarece Ginina Mogila se afla deja sub patrimoniul UNESCO, fonduri speciale au fost alocate si pentru cercetarea celorlalte, in speranta ca vor dezvalui noi date despre cultura traca. Arheologii sunt de parere ca in zona se afla cinci mari necropole, formate din mai mult de 100 de movile in total. Pana in prezent, doar doua dintre acestea au fost studiate in mod amanuntit. Unele teorii sugereaza ca locatia mormintelor nu a fost aleasa la intamplare, ci incearca sa reprezinte o harta terestra a constelatiilor importante, insa privite in oglinda. Crapaturile observate in peretii anumitor morminte sugereaza ca un puternic cutremur a avut loc in zona, candva in secolul I i.Hr., cauzand, probabil, abandonarea orasului.

Investigarea movilelor avea sa aduca la lumina zilei morminte omenesti si ramasite animale, vase locale si importate, articole de infrumusetare si alte artefacte care fac obiectul ritualurilor de inmormantare. Insa, se pare ca toate obiectele fabricate din metale pretioase au fost furate de hotii de morminte inca din antichitate. Datorita arhitecturii remarcabile si a decoratiunilor artistice, in 1985, mormantul de la Shveshtari a intrat in patrimoniul mondial al siturilor protejate UNESCO. Intreaga regiune a fost declarata rezervatie arheologica. Dupa ani de studii si incercari de conservare, mormantul a fost deschis vizitatorilor in data de 30 septembrie 2000. Situl arheologic este situat la 2,5 kilometri in sud-estul satului Shveshtari si la 42 de kilometri de Razgrad, in Bulgaria.

Cum ajungem la Shveshtari?

La Shveshtari se ajunge cu masina, iesind prin vama de la Giurgiu. Este bine sa fiti pregatiti cu o harta rutiera sau cu un dispozitiv GPS, chiar daca drumul nu este foarte lung. In functie de vreme si de calitatea soselelor, pana la obiectivul turistic veti face aproximativ 2 ore jumatate, in cazul in care plecarea este din Bucuresti. Pentru ca excursia sa nu fie o simpla plimbare pe meleagurile bulgaresti, este bine de stiut ca situl este deschis vizitatorilor doar in perioada 1 martie- 30 noiembrie, intre intre orele 9 si 17, din cauza eforturilor de conservare pe care le fac arheologii. Taxa de intrare pentru toate cele trei morminte este de doua leva (aproximativ 4 lei), in schimbul carora vi se va acorda un tur complet si veti beneficia de explicatiile unui ghid, care va va introduce in istoria locurilor si a civilizatiilor trecute.